Rușinoasa motivare – Din ciclul ”Procurori vs jurnaliști!”

Am luat act de Hotărărea nr. 721 din 12 aprilie 2022 prin care Secția pentru procurori a călcat în picioare Inspecția Judiciară și l-a albit, parfumat și pudrat ca să îl pună în vitrina băieților cu bună reputație din parchetele patriei pe colegul lor Cornel David-Deca, scriptologul rechizitoriului din dosarul “Ferma Băneasa”, care a ținut cu dinții ca, în ciuda inexistenței vreunei dovezi de vinovăție, să îl trimită în judecată pe avocatul Robert Roșu.

Deznodământul acestui abuz judiciar îl cunoașteți, nu mai este nevoie să explic, am făcut asta timp de câțiva ani. Până s-a demonstrat că și eu, și alți câțiva colegi din presă am avut dreptate. Roșu a fost pe nedrept condamnat.

Am citit, așadar, toată motivarea capetelor “iluminate” din partea de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Rar mi-a fost dat să mă enervez și să acumulez atâta scârbă pe secundă. Mi-am dat seama, însă, că nu are rost să îmi crească periculos adrenalina din cauza unor personaje care și-au dovedit în timp propriile interese și care, de-a lungul timpului, au albit reputația profesională a colegilor de breaslă, în ciuda argumentelor semnalate de justițiabili.

Totuși, am decis că nu pot lăsa lucrurile așa. Pentru că, deși ziaristul nu are un for care să îi apere reputația, are dreptul la informare, libertatea de exprimare și dreptul la contraargument atunci când vin unii ca procurorii din CSM să facă disecție pe un interviu, să țină cursuri de jurnalism și să își spele colegul de abuzul dintr-un dosar care – slavă Domnului! -, până la urmă a fost ștanțat chiar de instanța supremă cu o decizie care a făcut vâlvă la finele anului trecut, achitându-l pe avocatul Roșu după un an de pușcărie din cei cinci la care fusese condamnat pe nedrept.

M-am întrebat, oare nu le este rușine celor din Secția pentru procurori când albesc reputația unui individ ca David-Deca, folosindu-se de sofisme și atacuri la presă? Adică în primul rând la mine, autorul interviului, și la Robert Roșu, cel care mi-a acordat acest interviu după ce a fost eliberat din închisoare?

Părerea mea este că nu au rușine. Pentru că ei sunt acolo ca să aibă grijă să nu existe un precedent și mai devreme sau mai târziu să ajungă în situații identice cu cea a lui Deca. Și nu au rușine pentru că e nevoie ca sistemul să păstreze astfel de personaje, precum Deca. Și alții ca el. Casta se protejează. Răul e ocrotit în loc să fie stârpit.

Toată lumea cunoaște deznodământul în celebrul ”caz Roșu”, drept urmare nu o să mai intru, a nu știu câta oară, în detaliile procesului și a condamnării date de ”completul negru” condus de magistratul Ionuț Matei, cel ce va rămâne în amintirea Justiției române drept ”sinistrul de la ICCJ”.

Procurorul Deca de la DNA a cerut CSM-ului să îi fie apărată reputația, în ianuarie 2022, la trei zile după ce GÂNDUL a publicat primul interviu realizat de mine cu avocatul Robert Roșu după eliberarea sa, în urma achitării prin decizia dată în recursul în casație judecat la Înalta Curte. Pe domnul procuror l-a deranjat foarte tare următoarea dezvăluire a lui Robert Roșu, legată de perioada în care era anchetat: ”Eu știam că nu am greșit, că nu pot recunoaște nicio formă de vinovăție. De altfel, procurorul de caz, David-Deca, mi-a spus la prima discuție pe care am avut-o, în decembrie 2015, că știe că sunt nevinovat, dar că mă va chinui dacă nu spun ce dorește dumnealui” .

Inspecția Judiciară – sesizată de procurorul Nicolae Solomon, alt personaj dubios din CSM – a propus respingerea cererii de apărare a reputației lui Deca.

Ce a făcut Secția pentru procurori? Scut. Și s-a apucat să mai și dea lecții presei și să atace jurnaliștii că ar fi depășit limitele dreptului la exprimare. Păi, atunci hai să vă explic eu cum stă treaba în realitate, nu aia pe care vreți voi, maeștrii de spălat caroserii de magistrați pătate!

Ziceți voi în motivare: “Față de situația de fapt reținută, Secția pentru procurori constată că afirmațiile din cuprinsul articolelor de presă menționate anterior conțin afirmații nereale, lipsite de suport probator, iar autorii acestora au depășit limitele dreptului la informare, sădind în conștiința cititorilor ideea că domnul procuror Cornel David-Deca a încălcat legea necorespunzător în ancheta penală”.

În primul rând, realizarea unui interviu presupune două persoane, cel ce pune întrebări și cel care răspunde. Avocatul Roșu stătuse în pușcărie pe nedrept un an de zile până ce instanța supremă a dat verdictul de ACHITAT în recursul în casație. În toată această perioadă a tăcut. A stat după gratii. A răbdat. Departe de soție, de copii, de prieteni, de cariera lui. Cu imaginea făcută zdrențe, dormind pe un pat care i-a deformat coloana, muncind cot la cot cu condamnați pentru omor și doar gândul că într-o zi i se va face dreptate l-a ținut în viață sau să nu o ia razna. Doar el știe cum a rezistat, pentru că acolo, încarcerat, un om nevinovat resimte totul ca pe o tortură, ca pe un chin. Pentru că asta a fost, un chin care venea după cel la care a fost supus ani de zile în anchetă și apoi în proces. Șase ani adică.

Deca nu recunoaște că i-a zis asta lui Robert, deși eu sunt convinsă că Roșu a spus adevărul. Ca să fie clar, eu nu cenzurez interviurile pe care le iau. Fiecare intervievat are dreptul să răspundă. Sau nu. Pot fi și întrebări la care persoana intervievată să nu dea un raspuns sau acesta să fie incomplet. E dreptul lui. Jurnalistul, măi dragilor din CSM, nu este procuror ca să ancheteze și să probeze dacă ce spune cel din fața lui este adevărat sau nu.

Dar, dacă tot vorbim de adevăr, ei bine, personal, sunt convinsă că Robert a spus adevărul și că dacă ar fi fost puși amândoi la testul poligraf, procurorul David Deca l-ar fi picat. Avea de ce să mintă Roșu? Nu. Un om care a trecut prin groaznica experiență prin care a fost silit el să treacă, așa cum au mai trecut atâția oameni de-a lungul vremurilor, au dreptul să vorbească. Și Robert a folosit acest drept. Ca o compensație sufletească față de chinul la care a fost supus. Ca o descărcare. Da, a fost o descărcare de amintirile urâte care nu l-au lăsat să doarmă nopți și nopți în celula de la Rahova.

Și veniți voi, acum, procurorii din CSM, să aduceți explicații de trei parale despre cum ați constatat voi că afirmațiile avocatului Roșu din interviu sunt “nereale și lipsite de suport probator”? Și că autorii – adică eu și alți câțiva jurnaliști care au preluat acest interviu – “au depășit limitele dreptului la informare”? De când are dreptul la informare limite?

Articolul 31 din Constituție nu vă e clar?  “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”.

De fapt, nici dreptul de a informa, nici cel de a fi informat, când este vorba de un subiect de interes public – iar cazul Roșu nu poate spune nimeni că nu a fost de interes public – nu pot fi îngrădite. Apropos, băieți deștepti și plini de strălucirea stelelor nevăzute, voi cum ați probat că nu e adevărat ce a declarat avocatul Roșu în interviu legat de discuția dintre el și procurorul David Deca? Discuția a fost între ei doi, nu există martori, nu există înregistrări. Iar eu, repet, îl cred pe Roșu. Din simplul motiv că tot ceea ce a urmat, și în anchetă, și în proces, și după aceea, a fost CHIN. Acel chin de care Roșu susține că procurorul de caz David Deca l-a avertizat din start că va urma. Și a urmat. Asta e de necontestat.

Așa fiind, băieți instruiți să faceți anchete, vă întreb public, din curiozitate și nu numai: Cum ați ajuns voi la constatarea asta, că Roșu ar fi mințit? Așa cum a ajuns David Deca la constatarea că Roșu e vinovat și l-a trimis în instanță când nu era? Dar de decizia irevocabilă a instanței civile prin care Roșu a primit despăgubiri 25.000 de lei pentru că s-a stabilit că procurorul David Deca a scăpat în presă informații prin care i-a încălcat avocatului Roșu prezumția de nevinovăție și că a dat comunicate false aveți cunoștință? Trebuia să aveți. Și să cunoașteți și faptul că DNA a plătit acești bani ca despăgubire. Grav, nu? Sau e de bună reputație și asta?

De fapt, practic, noi, cetățenii, am plătit această despăgubire, pentru că bugetul DNA nu vine de la Sfântul Petru! Banii ăștia ar fi trebuit plătiți de procurorul David Deca, DNA ar fi trebuit cumva să facă să regreseze acțiunea, dar nu a făcut-o! În tot acest timp, voi, la CSM i-ați făcut o baie cu mușețel procurorului David Deca, iar el umblă spălat prin magistratură în timp ce voi, cei din Secția pentru procurori, dați cu măciuca sofismelor în capul presei! Și, din păcate, nu aveți rușinea de apoi!

Nu am să fac aici lecții de jurnalism cu procurorii din CSM, să le explic ce presupune un interviu ca gen jurnalistic, modalități de intervievare, alegerea temei, contextului, regulile de bază etc. Viața mi-a demonstrat că mulți aud sau citesc, dar prea puțini înțeleg ce aud sau citesc. Însă, trebuie să mai punctez niște lucruri importante, dacă nu pentru voi, cei pe care abia aștept să îi văd mai repede cu mandatul finalizat, pentru cei care vă vor succeda în această instituție numită CSM. Să nu mai ia astfel de hotărâri mizere și nici să nu mai aibă astfel de motivații rușinoase.

Interviul realizat de mine cu avocatul Robert Roșu, afirmațiile din interviu, totul este acoperit de jurisprudența CEDO. Nu are deloc a face cu ceea ce au motivat procurorii Secției din CSM când i-au apărat reputația lui alde Deca, adicătelea cu obligația verificării informațiilor și cu obligația jurnaliștilor de a relata adevărul. Un interviu e un interviu, deștepților! Nu este o știre, o informație, nu este o anchetă jurnalistică. Repet, este un interviu.

Aseară, chiar citeam niște interviuri luate unor persoane de pe frontul ruso-ucrainean. Credeți că jurnaliștii, care intervievează martori ori supraviețuitori ai unor războaie sau personalității care devoalează amintiri din viața lor, unde fac trimitere la personaje cu care au interacționat sau alături de care au trăit diverse episoade din viața lor, stau să alerge să probeze ce au spus martorii propriilor lor experiențe? Mă faceți să râd zgomotos. Gândiți mai bine când preluați din jurisprudența CEDO doar ce vreți voi pentru că vi se pare că acelea ar fi argumentele cele mai potrivite. Nu toate mănușile se mulează pe degetele cazurilor ce le aveți de analizat, nu toate bâtele sunt pentru creștetul capului, unele nimeresc direct în baltă! Așa ați făcut voi prin motivarea hotărârii de albire a anchetatorului care l-a trimis în judecată pe avocatul Roșu.

De acolo a început chinul lui Roșu, de aceea îl cred pe avocat și nu pe David Deca. Pentru că tot ceea ce a urmat este fix ceea ce Roșu fusese avertizat că va urma. Dacă David Deca ar fi anchetat corect și de bună-credință, Roșu nu ar mai fi fost trimis în judecată și nici condamnat. Acesta e adevărul. Probat de realitate și punct. Cât despre cei care au preluat interviul, le mulțumesc. Și îmi pare rău că s-au trezit în malaxorul nerușinatei voastre motivări! Vina vă aparține.

P.S. – Aștept să faceți cerere de apărare a reputației, în grup, cu poză la final!